Dumnezeu ne face liberi dar instituţiile bisericeşti ne judecă această libertate.

Dacă ar trebui excluşi toţi păcătoşii din Bisericile instituţionale acestea ar rămânea  ne ocupate, dar nu trebuie să fie excluşi.

Vrem să vedem în adunări bisericeşti numai sfinţi, dar şi cei păcătoşi vin acolo, deoarece ei simt cel mai mult nevoia de Dumnezeu.

Bisericile locale instituționale sunt un sanatoriu pentru spirite, dar trebuie să ieşim de acolo vindecaţi şi nu să rămânem veşnic bolnavi spiritual.

Ce folos să te rogi necurmat pentru iertare, dacă iertarea nu te ajută să nu mai greşeşti?

Biserica Unică a lui Dumnezeu nu este compusă doar din candidaţi la sfinţenie, ci chiar din sfinţi.

Suntem sfinţiţi, ca să devenim sfinţi şi nu doar pentru a tânji după sfinţenie.

Sfinţii sunt cei care iubesc dreptatea şi doresc să trăiască în adevăr.

Nu este de ajuns să îi venerăm pe sfinţi, trebuie să fim ca şi ei.

Sfinţenia altora nu îmi asigură mie salvarea. Mântuirea este o chemare personală.